Dezrădăcinarea

„Suntem dezrădăcinate” spune povestea călătoriilor și luptelor pe care le duc fetele refugiate din toată lumea. Volumul o are ca „personaj” principal pe Malala Yousafzai, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace. S-a născut în Valea Swat din Pakistan, cunoscută drept Elveția Estului, în orașul Mingora. În 2003, tatăl ei a fondat primul liceu, unde fetele și băieții puteau să învețe împreună. Asta până au apărut talibanii, care au început să bombardeze școlile de fete din Valea Swat. Malala avea 11 ani.

La finalul lui 2008, toate școlile de fete trebuiau închise până în 15 ianuarie 2009, altfel riscau să fie bombardate. Cam tot pe atunci, Malala începe să scrie pentru BBC Urdu, pentru a face cunoscută povestea lor în lume și a spune adevărul despre atacul asupra educației fetelor din Pakistan. Tatăl său continuă să protesteze, iar Malala i se alătură, apărând la televizor și dând interviurui pentru radio.

Peste puțin timp, se declară pace între talibani și armată. Dar nu durează prea mult. În 4 mai 2009, guvernul dă ordin ca Valea Swat să fie evacuată. Aveau două zile. Malala descrie în continuare călătoria pe care au avut-o: de la străzile pline de oameni, la cei 100 de km făcuți într-o zi, cei ultimi 24 km parcurși pe jos, despărțirea de tatăl ei pentru șase săptămâni, care a rămas în alt oraș pentru a pune presiune asupra guvernului pentru a readuce pacea și pentru ca toată lumea să se întoarcă acasă cât mai repede. Peste trei luni s-au putut întoarce acasă. Totul era la locul lui, mai puțin școala care se transformase în bază pentru operațiuni a armatei.

Lucrurile au început să intre în normal, iar Malala a continuat să lupte pentru drepturile fetelor la educație. Asta până când a intrat atât de mult în atenția talibanilor, încât, pe 9 octombrie 2012, au împușcat-o în cap. Pentru că susținea drepturile fetelor la educație și pentru că vorbea despre pace.

Când s-a trezit era în Anglia, la Birmingham. Avea vânătăi, dureri de cap foarte mari, nu mai auzea cu o ureche și avea jumătatea stângă a feței paralizată. Spunea că o țineau în viață doar aparatele. Dar asta nu a doborât-o. Și, cu toate că întreaga familie a fost nevoită să se obișnuiască cu un stil de viață pe care nu și l-au dorit, era varianta cea mai sigură, pentru că încă era ținta amenințărilor cu moartea. A primit, de asemenea, foarte multe scrisori de la fete din întreaga lume, care îi mulțumeau pentru că le apără drepturile, gesturi care au făcut-o să continue.

Și-a dorit atât de mult să meargă mai departe, încât a început să viziteze tabere de refugiați din întreaga lume. Aici a cunoscut fetele care își spun povestea mai departe în carte.

Zaynab

Yemen-> Egipt-> Minnesota

Este povestea unei fete a cărei bunică moare, ea se îmbolnăvește, este despărțită de sora ei, însă reușește să ajungă în Statele Unite. Acum, este ambasadoare a Tinerilor Imigranți și Refugiați la Green Card Voices și studiază științe politice, relații internaționale și filosofie la Universitatea St. Catherine. Își dorește să devină avocat recunoscut la nivel internațional, specializată în drepturile omului, și vrea să se întoarcă în Yemen, unde visează să facă lumea mai pașnică prin aplicarea legilor, susținerea unor politici și dreptatea socială.

Sabreen

Yemen-> Egipt-> Italia

Nu atât de norocoasă ca sora sa, Zaynab, Sabreen a rămas în urmă pentru că nu a primit viza. A călătorit spre Europa pe mare și povestește despre experiența îngrozitoare prin care a trecut: autobuze ale căror geamuri erau acoperite pentru a nu se vedea refugiații, schimbarea a trei bărci, în care erau atât de mulți oameni, iar valurile erau atât de mari încât ajungeau în barcă. Însă a reușit să ajungă în Italia. În prezent, locuiește alături de soțul și băiețelul lor în Belgia, unde studiază olandeza. Speră să se întoarcă la școală, pentru a deveni o mamă educată care poate să întrețină o familie. Vede Belgia ca pe noua ei casă și nu vrea să se întoarcă în Yemen sau la viața de care a trebuit să fugă.

Muzoon

Siria-> Yordania

Trăiește acum în Marea Britanie, unde studiază științe politice internaționale, dar a început să militeze pentru dreptul copiilor la educație, încă de când trăia în tabăra de refugiați din Iordania. Acolo a reușit să convingă o fată care se pregătea de măritiș să își continue școala. A devenit cel mai tânăr Ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF, fiind și primul refugiat în această funcție.

Najla

Sinjar, Irak-> Dohuk, Irak

Najla trăiește împreună cu familia ei și încă alți 18.000 de refugiați într-o tabără din Shariya, în provincia Dohuk din Irak. Cu toate că în interiorul taberei există o școală, ea nu se poate înscrie pentru că are 21 de ani și depășește limita de vârstă. Din cauza conflictelor, nu poate învăța la școala din Mosul, cel mai apropiat oraș de tabără, unde ar fi fost acceptată. Visează însă să ajungă la facultate, poate chiar în străinătate. Între timp, plănuiește împreună cu sora sa, să deschidă un salon de coafură în Shariya.

Maria

Iscuande, Columbia-> Cali, Columbia

Maria este una dintre fetele care luptau pentru educație și pentru o viață mai bună. Ea face parte dintre cei 7.2 milioane de oameni strămutați din cauza conflictului civil din Columbia, care durează de mai bine de patruzeci de ani. Rămâne fără tată de la o vârstă fragedă, atunci când e și obligată să-și părăsească casa. Tot ce își aduce aminte e că dacă voia să mănânce un fruct, era suficient să iasă în curte și să culeagă mango sau portocale din copaci. De atunci, s-a mutat de peste opt ori. Acum trăiește în Manuela Beltran, în Columbia, împreună cu mama și fratele său. A lucrat la un salon de manichiură unde nu era plătită corect, așa că a demisionat. Își dorește să studieze comunicare sau științele educației, pentru a putea avea o carieră care să-i permită să își întrețină mama, astfel încât nici una dintre ele să nu mai trăiască în sărăcie.

Analisa

Guatemala-> Mexic-> Texas-> Massachusetts

Povestea Analisei se împarte între două familii și mai mulți frați vitregi. După ce moare mama ei, pleacă la tată, alături de care descoperă iubirea și credința. Apoi moare și tatăl ei. Rămâne cu mama vitregă și un frate vitreg, care i-a făcut mereu viața amară. Până când un alt frate, copil al mamei ei, o cheamă în Statele Unite. După o călătorie lungă și cu multe opriri, nu neapărat dorite de ea, ajunge la el. Își dorește să se ducă la colegiu pentru a deveni asistentă medicală și să îi ajute pe oameni atunci când au cea mai mare nevoie.

Marie Claire

Congo-> Zambia-> Pennsylvania

Povestea ei este una dintre cele mai cutremurătoare. După ce e nevoită să fugă cu familia din Congo, ajunge în Zambia, unde credeau că sunt puțin mai în siguranță. Însă, refugiații nu sunt primiți cu brațele deschise peste tot. Într-o seară, o bandă de justițiari, care terorizau refugiații, i-au omorât mama și l-au bătut atât de rău pe tatăl lor, încât au crezut că a murit și el. După o perioadă extrem de neagră, ajunge împreună cu familia în State, unde o întâlnește pe Jennifer, care va deveni „mama americană”. Este prima din familia ei care termina liceul. Studiază acum asistență medicală și visează să ajungă în programul internațional de asistență medicală Sigma, în cadrul Națiunilor Unite, unde ar avea ocazia să lucreze cu refugiați din întreaga lume.

Ajida

Myanmar-> Bangladesh

Ajida trăiește împreună cu soțul ei și cu cei trei copii ai lor în zona Ghumdhum din tabăra de refugiați Cox’s Bazar, Bangladesh. Ei sunt cinci din peste dintre cei peste 700.000 de refugiați rohingya care trăiesc în tabără. Rohingya este o minoritate musulmană din mijlocul majorității budiste din Myanmar, care fugeau de soldații de acolo și de extremiștii ce își spuneau budiști, dar care dădeau foc satelor, violau femeile și îi omorau pe localnici. Ajida lucrează împreună cu soțul ei pentru Love Army, o organizație care are scopul de a mobiliza tinerii astfel încât să contribuie îndeaproape la rezolvarea crizelor din lume. Acolo, Ajida face cuptoare din lut pentru ceilalți refugiați, iar soțul său lucrează într-un echipaj de curățenie.

Farah

Uganda-> Canada

Farah trăiește acum în Londra, unde este director executiv al Malala Fund. Este de descendență indiană, născută în Uganda și crescută în Canada. La fel ca Malala, Farah este o luptătoare pentru dreptul copiilor la educație, aceasta fiind și misiunea organizației: crearea unei lumi în în care fiecare fată să aibă acces la doisprezece ani de educație de calitate, gratuită și în siguranță. De-a lungul carierei sale, a câștigat multe premii pentru serviciile aduse comunității și pentru devotamentul față de cauza altor fete și femei.

Fenomenul strămutării oamenilor la nivel mondial nu este unul nou, dar criza refugiaților a atins cote maxime în vremea noastră. Cei mai mulți dintre refugiați provin din Sudanul de Sud, Afganistan și Siria.

 „Suntem dezrădăcinate”, arată, din punctul meu de vedere, o forță incredibilă a fetelor. Deși trec prin momente care le marchează pentru totdeauna viața- violențe, morți, pericole- este incredibil cum luptă pentru a avea o educație mai bună, fiind singura variantă de a avea o viață mai bună. Este o carte despre puterea feminină pentru viață, pentru un viitor mai bun și arată, nu de puține ori, că poți trece peste orice, atâta vreme cât îți găsești forța interioară. Este o carte care inspiră. Pe care o respiri. Și pe care nu o poți lăsa din mână.

Am cumpărat cartea în vremuri pline de soare, de la Librăria La Două Bufnițe și vreau, prin această postare, să laud inițiativa lor de aduce un strop de fericire în momentele astea critice. Le poți ajuta și tu să îți continue activitatea, chiar de acasă. Cum?

  • Poți să te abonezi la newsletter sau poți urmări paginile de Facebook, Instagram, Twitter sau Youtube.
  • Poți deveni ambasador, adică să răspândești ceea ce fac fetele prietenilor tăi sau pe social media, pentru a crește numărul celor care le cunosc.
  • Poți comanda cărți prin paginile din social media, poți da mail (contact@ladouabufnite.ro), un sms, poți scrie pe Whatsapp sau le poți suna. Fetele vor verifica dacă există pe stoc cărțile, după care un curier le va aduce chiar la tine acasă.
  • Poți ridica cărțile de la fereastră. Dacă te învârți cu treabă în zona librăriei, de la 11 până la 17, de luni până vineri, vei găsi fereastra deschisă. Comanzi cărțile, ele le pregătesc, iar tu le iei din geam direct.
  • Poți să cumperi un voucher, pe care îl poți folosi atunci când ne vom putea reîntâlni la librărie.
  • Poți să comanzi un cadou pentru cei dragi, pe care care fetele îl trimit direct la cine vrei tu.

Poți să contribui oricum, doar fă-o! Pentru că poți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *